Chec tigru

Desi abia am inceput sa scriu pe acest blog urmaresc deja de mult timp o tona de bloguri culinare si de forumuri cu retete…prietenul meu spune ca sunt un pic obsedata…si poate are dreptate deoarece cum am un pic de timp liber cum si eu …pe net…caut noi si noi retete de lucruri pe care le-as putea gati. Deocamdata ma limitez la a cauta si a salva retetele, nu reusesc sa pun in practica prea multe deoarece conditiile bucatariei actuale nu imi permit…dar si cand ma voi muta…atunci sa vedeti.
Tot cautand asa pe net am gasit una din cele mai bune retete de chec ever…si ca gust si ca aspect. Mi-a luat mai bine de un an sa o pun in practica, dar important este ca pana la urma am reusit. Autoarea retetei este Pocahontas, iar reteta am gasit-o pe forumul culinar unde are un intreg topic dedicat.


Ingrediente :
250 grame de unt
250 grame zahar
2 plicuri zahar vanilat
un praf de sare
4 oua
250 grame faine
50 grame amidon
½ plic praf de copt
75 ml lapte
2 linguri cacao

Intr-un castron se pun untul topit, zaharul, zaharul vanilat si praful de sare si se amesteca bine.
Se inglobeaza pe rand ouale.

Faina cernuta se amesteca cu amidonul si praful de copt si se inglobeaza si ea in aluat adaugand treptat si 50 ml lapte.
Se obtine un aluat mai gros putin decat aluatul normal de chec.

Aluatul se imparte in doua iar in una din jumatati se pune si restul de lapte si cele 2 linguri de cacao, mixand bine.
Intr-o forma de chec unsa cu unt si tapetata cu faina (asta in cazul in care nu folositi hartie de copt sau forma de silicon) se pune in centrul formei o lingura din aluatul alb, una din cel negru, alternand pana se termina compozitia. E important sa se puna lingurile de aluat una peste alta, daca nu, in loc sa obtinem un chec tigru vom obtine unul marmorat .


Se pune la cuptor la…ei si acum dilema…la ce temperatura ?cat timp ?...eu consider ca difera de la cuptor la cuptor…fiecare gospodina isi cunoaste cuptorul, deci va orientati in functie de cuptorul din dotate, important este sa fie la temperatura mica spre medie (asta asa…ca sa fiu cat se poate de exacta :p ), iar cat timp…pentru asta ramane infailibila metoda cu scobitoarea…incercam pana scobitoarea iese curata. Orientativ eu l-am lasat la 170 °C pentru o ora

Dupa ce s-a copt il mai lasati vreo jumatate de ora in tava sa se raceasca putin, ca sa nu se lase, si apoi il puteti scoate din tava, iar in cazul in care nu aveti rabdare sa se raceasca de tot acum este momentul de incercat .

Al meu a crapat putin, probabil temperatura a fost un pic prea ridicata...forma a lasat de dorit din aceasta cauza...dar gustul a fost minunat.

Pofta buna

Salata capresse

Cred ca este una din cele mai simple salate din cate exista, toata lumea a auzit de ea si toata lumea o stie face…reusita acestei salate constand in calitatea ingredientelor folosite…daca ingredientele sunt de calitate nu ai cum sa dai gres cu ea.

Eu o prepar frecvent seara, deoarece este rapida, in plus este o mancare usoara, foarte potrivita pentru seara.

Ingredientele sunt cum nu se poate mai putine si accesibile.

    - rosii

    - mozzarella (din cate am incercat pana acum, dar si din auzite, cea mai buna mozzarella este cea de la firma italieneasca Galbani, care este un pic mai scumpa, dar zic eu merita)

    - busuioc (de mare efect este cel proaspat, dar in lipsa merge si uscat)

    - ulei de masline, sare, piper

Metoda de preparare este simpla : rosiile se taie feliute, la fel si bulgarasii de mozzarella, dupa care se alterneaza pe o farfurie felii de rosii, respectiv de mozzarella.

Se rup frunzulite din busuiocul din glastra (pentru cine are) si se pun peste salata, dupa care se condimenteaza si se presara ulei de masline.

Maxim 10 minute si cina este servita !

Pofta buna

In loc de inceput...

Mi-a luat mult timp pana sa ma decid sa incep acest blog...de aproape un an de zile urmaresc cu regularitate un numar destul de mare de bloguri culinare, atat romanesti cat si internationale, lucru care intr-un fel mi-a deschis apetitul pentru gatit.

Pana acum cativa ani intram in bucatarie doar sa mananc mancarea gatita de altii...in cel mai bun caz dadeam o mana de ajutor pentru pregatirea prajiturilor pentru sarbatori. Lucrurile au inceput treptat, treptat sa se schimbe, am inceput sa devin interesata de acest subiect, sa caut din ce in ce mai multe retete pe care sa le pun in practica, sa mai variez retetele traditionale cu care am fost obisnuita de mica.

Nu sunt o experta in ale gatitului...nici pe departe...mai ales daca compar ceea ce gatesc eu cu capodoperele pe care le vad pe anumite bloguri...dar, incet, incet am inceput sa cunosc lucrurile esentiale, sa experimentez cat de cat, sa descopar ingrediente noi si retete noi.

Desi stiu ca e la moda sa ai un blog in ziua de azi nu acesta este motivul: sper ca acest blog ma va motiva sa continui sa gatesc in ciuda oboselii de zi cu zi, sa experimentez retete noi, sa gatesc variat si sanatos, si, nu in ultimul rand, poate ii va ajuta si pe altii, incepatori ca mine, la fel cum pe mine m-au ajutat nenumaratele bloguri pe care le-am urmarit atat de mult timp.

Nu cred ca voi reusi sa postez in mod regulat pe blog, deoarece munca de zi cu zi nu imi va permite...dar voi face tot posibilul sa nu treaca luni intregi fara o postare. Eu si arta fotografica nu suntem chiar asa buni prieteni, deci de pe acum imi cer scuze daca calitatea pozelor ce vor fi publicate nu va fi la inaltime. Promit sa exersez si sa ajung sa imbunatatesc acest aspect. Sper sa reusesc :).